Să ajutăm, fapte bune, toţi avem momente în care incercăm să fim mai buni. Şi asta diferenţiază ateii de credincioşi.
Credincioşii fac fapte bune pentru a-i vedea Dumnezeu şi pentru a se lăuda cu asta. Ajută un vecin pentru că a doua zi va avea nevoie de el. După ce au ajutat un cerşetor, au cedat un loc in autobuz ori au ajutat o bătrână să treacă strada, către Jesus: “eee? ce zici? ţi-a plăcut? Vezi? am făcut o faptă bună, trece-mi un plus”.
Ateii fac aceste fapte de bună voie, din respect, şi nu doar în perioada sărbătorilor. După ce fac o faptă bună, preferă să işi păstreze anonimatul, nu vor să fie lăudaţi, dar vor fi fericiţi că au putut ajuta. Nu trăiesc cu gândul că au făcut o faptă bună şi pentru asta vor ajunge in rai. Cred că ateii fac mai multe fapte bune decât credincioşii.

